Mă miră și chiar înfurie reacțiile unora la diversele inițiative ecologice din ultimul timp. Vin cu tot felul de scuze de genul: e o modă, pași prea mici pentru o problemă prea mare, propagandă anti corporatistă, propagandă pro corporatistă etc. Eu cred că treaba stă în felul următor. Cam tot ce se intămplă în natură are la bază principiul echilibrului. Stricăm echilibrul și lucrurile încep să se prăbușească. Astea pe fondul acelei caracteristici insuportabile a speciei umane, inerția. Așa că trebuie să fim bombardați cu diverse forme ale mesajului pentru a ne muta fundurile de pe canapele și a acționa în vreun fel. E propagandă? OK, e. Și ce dacă? Astfel dacă nu noi, măcar generații viitoare vor fi învățat poezia și-și vor pune mințile la contribuție pentru a inventa soluțiile care ne vor scoate din acest status quo în care ardem petrol scump si extrem de nociv in contextul politicii mondiale, care pe deasupra ne îmbolnăvește pe noi și prăjește la foc mic cam tot ce avem în jur. Si dacă ar fi doar petrolul. Dar divaghez. Deci dacă vă deranjează aceste campanii ecologice poate e pentru că vă simțiți vinovați.