Transilvania, CA

In timpul saptamanii petrecute la Big Sky, Montana, am auzit acest indemn de cateva ori sub diverse forme. E o zona putin populata, statiunile de schi sunt mici din punct de vedere comercial, fara cozi sau aglomeratie. E liniste, lumea e prietenoasa iar muntii sunt senzationali. Poti petrece ore intregi fara sa vezi tipenie de om. Si toate astea desi e o zona relativ usor accesibila. Big Sky si Moonlight Basin sunt la doar o ora de mers cu masina de aeroportul din Bozeman. Delta, United si Northwest zboara acolo de mai multe ori pe zi, facand legatura cu orase mari dn toate zonele Statelor Unite.

Lone Peak este un munte pentru schiori si snowboarderi si nu pentru petrecareti. Nu exista cluburi si restaurante simandicoase precum gasesti in Vail sau Whistler. Lucru care mi-a convenit de minune. Venisem sa ma relaxez si nu pentru a gasi ceva familiar. In plus, majoritatea variantelor de coborare sunt de la dificile la infricosatoare. Asa ca trafic nu prea e.

Am luat in premiera o lectie de schi, specializata pe moguli. A fost o experienta destul de descurajanta. Am aflat ca greseam cam la toate capitolele. E greu sa te dezveti de obisnuinte acumulate in aproape 20 de ani. Am de lucrat serios, mai ales la pozitie.

Tot in premiera am incercat niste schiuri mai late, pentru pulver. Nu a fost chiar revelatia la care ma asteptam, dar in zapada adanca schiurile plutesc in loc sa se infiga, piciorele muncesc mai putin. Problema e ca e greu sa gasesti o pereche de schiuri care sa se comporte bine atat in zapada proaspata dar si pe coborari inghetate sau batatorite sau in conditii de primavara.

Per total a fost perfect. Peisajele, muntele imens, zapada si reintalnirea cu prietenii de pe coasta de est mi-au reincarcat bateriile. Acum poate sa vina primavara. Desi in Sierra Nevada inca mai e zapada pentru cateva saptamani bune. Ramane sa vedem unde mergem la anul. Jackson Hole, Lake Louise?