Lipsa de disciplina e noua lene. Cand nu ma pot trezi de dimineata cu juma’ de ora mai devreme ca sa fug trei mile prin cartier nu e pentru ca mi-e lene ci pentru ca nu am fost suficient de disciplinat pentru a ma culca la timp. Pentru a inchide televizorul inainte de a miia reluare a unui sitcom pe care-l stiam pe de rost. Ma uit des la zeci de linii de cod parca scrise de un lobotomizat. Da, eu le-am scris. Din lipsa de disciplina am stat doua ore peste program, buimac si cu ochii umflati, si am pus bazele unei interminabile liste de bug-uri, in loc sa ma duc acasa si sa ma culc.

Exista diverse curente de opinie care considera disciplina un lucru sterp. Cica ar fi nevoie de nopti nedormite cu butoaie de cafea, tigari si alte stimulente pentru a obtine un rezultat bomba. La mine treburile stau altfel. Cand reusesc sa ma tin de structura, timpul nu imi este consumat in totalitate de nimicurile zilnice (pe care trebuie sa le fac oricum) si am energie, timp si neuroni pentru creativitate, fara presiune, fara stres. Sau cu stres, dar mai putin.

Apropo de stres, trebuie sa inchei, ceasul intern imi spune sa las distractia si sa ma apuc de munca.