Transilvania, CA

Au trecut deci mai bine de patru saptamani da cand sunt in vest. Am trecut de faza primelor impresii dar imi este clar ca nu am descoperit decat o mica parte a noului meu univers. Si pentru ca inca nu am pretentii sa pot analiza treburile mai in adincime, uite aici o lista de suprafata:

• San Francisco apare in conversatii sub denumire scurta de “the City”, la fel ca Manhattan-ul in cazul New York-ului. E clar deci care e nucleul.
• Tehnologia este foarte “la vedere”. Uite transportul in comun de exemplu. Autobuzele de navetisti au Wi-Fi gratuit, in orice statie de tramvai exista un afisaj care-ti spune exact cand va ajunge urmatorul tren, toate sistemele de transport in comun (BART, tramvai, troleuri, autobuze de navetisti si municipale) folosesc acelasi sistem de plata: o cartela cu chip pe care o poti incarca pe internet si care comunica cu aparatul de taxare printr-un senzor de proximitate.
• SF este un oras cosmopolit. Biletele pentru vizionarea unui film documentaro-muzical al trupei islandeze Sigur Ros s-au epuizat intr-o zi
• Populatia asiatica este mult mai “integrata” decat in NY, rar intalnesti persoane de varsta mea de origine chineza, japoneza sau coreana care sa vorbeasca cu accent, multi dintre ei nici nu mai vorbesc limba parintilor.
• Exista un mit, mai ales in restul Statelor Unite, cum ca in California lumea ar fi obsedata de o alimentatie sanatoasa. Nu e chiar asa, poti sa te indopi ca un purcel cu fast-food la fel de usor/convenabil ca in Texas de exemplu – si lumea participa, nu am vazut un McDonalds gol pana acum.
• Vegetatia e foarte interesanta, conifere in zonele mai inalte, eucalipti si bambus cam peste tot, palmieri si alte plante sub-tropicale in zonele mai umede, mai ales spre nord vest unde ceata e eterna.
• Inca nu am simtit temuta iarna de San Francisco. Cica ar fi frig si ar ploua mult. A plouat o singura data si a picurat de vreo doua ori de cand sunt aici. Iar temperaturile sunt des peste 20 Celsius. Dar e ceata, si asta da de multe ori un aspect mohorat zonei.
• Golden Gate Park este cel mai fain parc urban pe care l-am vizitat vreodata. E imens, mereu verde, are un usor iz de padure tropicala. Si e suficient de departe de zonele turistice pentru a fi mai mereu pustiu.
• Revin la transportul in comun. Este perfect functional, rapid, la timp, ajunge cam peste tot si e destul de ieftin dar NIMENI nu il foloseste. Ciudat.
• Dealuri, dealuri si iar dealuri. Mersul cu bicileta e sport extrem aici.
• Silicon Valley e aproape dar e alta lume, imi aminteste putin de conglomeratele farmaceutice din New Jersey, numai ca aici in loc de asprine, se proiecteaza electronice.
• Exista o anumita forma de diversitate pe care nu o vezi in alte parti. La nivel de cultura locala, arhitectura, oameni. Nu vezi uniformitatea costumelor negre de care te lovesti peste tot in NY. Sau a caselor cu peluza din suburbii. Poate si numarul mare de culori folosite peste tot da aceasta impresie.

… care este cea mai tare trupa din toate timpurile. Sau macar din 1984.

In ultimul timp am m-am lovit de probleme generate de viteza redusa cu care aplicatiile construite de mine sau de altii servesc cantitati mai mari de date clientului, adica browserului. Este vorba – nu neaparat in cazul aplicatilor scrise de mine – de limite introduse de hardware. Concomitent, din discutii cu diversi si incercand sa scot o arhitectura cat mai eficienta pentru resursele actuale, iese la suprafata din ce in ce mai des conceptul de baze date la purtator, adica in browser. Adobe a atins subiectul in AIR, unde applicatiile pot folosi o versiune locala de SQLite, la fel si Google in Gears. Cum ar fi sa cauti niste adrese pe o aplicatie de harti online si apoi, fara sa fi conectat la internet, sa poti sa revii si sa schimbi trasee sau sa iti improspatezi memoria cu amanunte?

In ultimul timp vad din ce in ce mai multi programatori folosind Mac-uri. Initial am remarcat numarul mare de MacBookPro si MacBook la o conferinta Adobe ActionScript 3, dar am crezut ca multi dintre participanti erau mai degraba flasheri inraiti, veniti din zona de design si animatie. Dar nu, majoritatea programatorilor pe care i-am intalnit in ultimele saptamani lucreaza pe aceasta pltaforma.

Pentru ca tot sunt la doi pasi de Silicon Valley am inceput sa particip la tot felul de intalniri ale programatorilor din zona. Puse una peste alta, aceste intalniri reprezinta probabil cel mai potent think-tank din lume la nivel de tehnologie computeristica.

Tocmai am fost la un fel de tabara organizata de o asociatie a dezvoltatorilor de aplicatii pentru web din Silicon Valley. Pe langa socializare si discutii aprinse depre de ce Java este la ani lumina distanta fata de .NET(parerea lor nu a mea), diverse firme cu nume din zona se prezinta sau isi prezinta produsele. La ultima intalnire au venit baietii de la Facebook, care se ocupa de legatura cu dezvoltatorii. De retinut doua chestii care mi s-au parut importante si interesante. Unu – aplicatia foto de baza din Facebook, asa simplista, amarata, lipsita de stralucire, cu rezolutie modesta, are.. atentie, un trafic dublu fata de Flickr, Photobucket si Picasa la un loc. Doi – din punct de vedere tehnic, Facebook este deja o adevarata platforma pentru dezvoltatori, lucru care nu prea mi-a fost clar la prima vedere… Am intalnit oameni care asta fac, asta le e meseria: dezvoltatiri de aplicatii pentru Facebook.

Pe langa socializare si prezentari, intalnirea a mai continut un element care a transformat cladirea care a gazduit-o in cel mai geeky loc de pe planeta: un concurs de aplicatii scrise ad-hoc, in timpul noptii dintre sambata si duminica. Copii vin cu pijamale si paturi pliante sau saci de dormit si-si petrec nopatea intr-o hala, cu pizza si cola, codand pana-n zori.

Probabil doar pentru moment. Asteptam un telefon Google, sau macar un nou sistem de operare. In schimb am primit o noua alianta (a nu stiu cata) a unor producatori de telefoane mobile plus altii (e-bay de exemplu… ????). Si un dialect de Linux inca neinstalat pe vreun dispozitiv real, Android. Concret, doar o mare campanie de publicity si actiuni cu pret artificial. Deci daca tragem linie avem o imagine a pietei cu Symbian si ale sale diverse variante, Windows Mobile, iPhone care poate se va deschide, poate nu, si un public indiferent apropo de functionaliate, aplicatii, suport, comunitate, atras mai de graba de preturi mici, cool, continut, si acoperirea retelei. Un sistem de operare bazat pe Linux (uber geeky) cu numele de Android care, sunt sigur, va fi excelent din punct de vedere tehnic, va avea nevoie de multi bani bagati in promovare si de idei de marketing geniale, pentru a deveni interesant.

Actualizare: Google plateste premii totalizand $10.000.000 dezvoltatorilor celor mai bune aplicatii pentru Android.

Los Angeles nu e un oras ci o tara straina cu multe orasele, zone, seriale si filme. Nu prea e clar unde incepe si unde se termina, de la Long Beach la Northridge la Passadena la San Bernardino poti sa spui cu incredere ca esti in Los Angeles. E cald, e desert si deci uscat, are smog si jumatate din din masinile produse in Detroit-ului, e mare si confuz.

Azi m-am invartit mai ales pe langa Venice beach. Faleza este o combinatie nefericita sau geniala, depinde de gust, intre Times Square, East Village, Bourbon Street si o plaja lunga si lata. Freak-stony-hippie-dorky-jocky-snobby super show. Mie personal mi s-a parut trista zona. Trebuie sa tragi in piept ierburi pentru a gusta atmosfera din plin, lucru care de fapt se intampla la fiecare colt. Stiu pentru ca am mirosit.

Apropo. Nu stiam ca Venice-ul din denumire vine de la cartierul construit pe mulurile unui sitem de canale, la doar un rand de case dicolo de faleza.

Incepe sezonul de ski si bineinteles ca verific obsesiv conditiile din zona Tahoe. Via derdelus.ro am descoperit o statiune interesanta in actuala Republica Georgia, fosta republica sovietica. Gudauri se cheama si ofera conditii incredibile: virfuri de peste 3000 de metrii, padurea se termina pe la 2000, zapada e schiabila din noiembrie pana-n martie. Iar peisajele sunt spectaculoase:

Sursa poza: Gudauri Hut