Transilvania, CA

Costa Rica e o tara spectaculoasa. Atat la prima vedere cat si dupa ce lasi impresiile sa se sedimenteze.

Padurea tropicala este prezenta peste tot, la diverse altitudini, plajele cu nisip vulcanic gri inchis sunt intinse si in mare parte goale, neatinse de civilizatie, muntii… de munti nu stiu ca i-am vazut doar de departe sau in poze. Poate data viitoare.

Eu am copilarit la tara, departe de oras, in natura. Dar nu mi-am inchipuit ca as fi fost atat de nepregatit, nu ma asteptam ca natura adevarata sa ma socheze chiar atat de tare. Costa Rica musteste de viata. In peninsula Osa, zona in care am stat cel mai mult, vezi cel putin trei specii pe minut, cel putin trei specii noi pe zi, e aproape stresant. Si trist intr-un fel. Te gandesti: cam asa trebuie sa fi fost peste tot inainte ca noi sa ne apucam sa betonam totul.

Totusi si acolo nu totul e de bine la nivel de mediu. Dar Ticos (asa se autointituleaza costaricanii) au gasit un compromis interesant. Au sacrificat niste zone mai accesibile, apropiate de capitala San Jose, atat pe coasta Marii Caraibelor cat si la Pacific, le-au dotat bine cu piscine si hoteluri de lux si canalizeaza prostimea intr-acolo. Restul a ramas aproape intact. Zonele care chiar merita vizitate sunt departe, legate de drumuri forestiere desfundate (drumul dintre Sambra Oilor si Carlibaba, circa 1985, e Autobahn pe langa ele). Majoritatea acestor zone nu sunt conectate la reteaua electrica si sunt de multe ori asociate cu cate-o lighioana periculoasa (serpi, jaguari etc.). Rezultatul e simplu: lumea buna le evita.

Peninsula Osa e o astfel de zona. Cel mai mare oras, Puerto Jimenez, are trei strazi si un aeroport compus dintr-o toaleta publica si o fasie de asfalt. La jumatate de kilometru de oras incepe jungla, cu extrem de putine proprietati particulare, si un parc national (Corcovado) pe care Lonely Planet il considera a fi cel mai intens loc de pe planeta, la nivel biologic. Si nu exagereaza. M-am intalnit cu vreo zece specii de crabi, sute de papagali (scarlet macaw), sute de maimute (patru specii diferite: spider, howler, capuchin, squirrel), serpi, soparle, iguane, un tapir cu pui, pelicani, broaste gigantice, testoase marine, mii de alte pasari, paianjeni … sunt sigur ca-mi scapa ceva. A, da, am uitat de ei.

Am stat la Ojo del Mar. E un mic complex construit de un cuplu de nemti, format din cateva cabane din bambus si lemn, fara pereti, doar cu acoperis si plase de tantari deasupra paturilor. E in mijlocul junglei, cu plaja la Pacific. Cand am ajuns am fost treziti din socul primului contact cu padurea tropicala de un grup de maimute. E ieftin si in ciuda distantei, daca aveti chef de o vacanta diferita de rutina normala, merita. Si cand spun diferita, nu exagerez. Primul lucru pe pe care Nico, una din gazde, a tinut sa ni-l spuna a fost: “uitati-va mereu pe unde calcati, mai ales noaptea”. Apoi, in cabana, am avut vizitatori zilnic: soparle, lilieci, un agouti. Nu am dormit prea bine in prima noapte dar ne-a obisnuit. Nu am avut incotro, totul fiind deschis, practic dormi in jungla, in aer liber.

Ar mai fi multe de zis, despre tara Costa Rica, despre faptul ca nu are armata si ca detine cele mai puternice legi ecologice din lume, despre salutul pura vida. Despre Ticos, cautatori de aur, braconaj si despre valurile Pacificului, perfecte pentru surfing. Sper insa ca v-am deschis pofta si sper sa continuati sa sapati singuri. Daca nu, poate va ajuta pozele.