Transilvania, CA

Se incheie o saptamana in care am rupt-o putin cu realitatea. La peste 3000 de metrii altitudine.

Sunt inca in Aspen, in holul hotelului, pe geam se vad cabinele urcand muntele, cate-un schior coboara pe partie. Ninge usor.

Nu a fost alegerea me sa vin la Aspen. Am crezut mereu ca e o statiune snoaba, frecventata de milionari semimutilati de operatii estetice, purtand echipamente sclipicioase si gulere de blana. Nu m-am inselat. Ii vezi peste tot, insotiti de caini pufosi cu fete de jucarie, haituiti de cate un paparazzo obosit. Ce nu am stiut a fost faptul ca pe linga fatada chi-chi, Aspen-ul este totusi o satiune de schi ca oricare alta, cu cabane si hoteluri ieftine, cu pub-uri si restaurante simple si chiar ieftine pentru schiorul sau boarder-ul ne-vedeta. Hotelul la care am stat a costat mai putin decat ar fi costat ceva asemanator in Vermont sau NY. Iar autobuzele care te transporta de la un munte la altul merg aproape non stop si sunt gratuite.

Am avut la dispozitie 4 munti, am schiat pe trei dintre ei:

Snowmass
E cel mai mare. Si ca inaltime si ca suprafata. Ultimul cablu te duce pana la peste 3800m. Are partii de toate nivelurile, dar cele mai tari sunt sus, deasupra padurilor, abrupte, cu zapada neatinsa in unele locuri, cu obstacole naturale (prapastii, bolovani, crevase).

Aspen Highlands
A fost preferatul meu. Este mult mai mic decat Snowmass ca suprafata dar diferenta de nivel e ceva mai mare. Multe partii cu grad de dificultate ridicat, abrupte, cu moguli, traversand paduri. Cele mai interesante sunt insa cele care pornesc din pisc, deaspura ultimului telescaun. Un ratrac te duce pana la vreo 3400m, de acolo insa trebuie sa urci pe jos pana la 3777, cu schiurile in spinare, in sir indian, pe coama ingusta a muntelui, cu prapastie in dreapta si coborari abrupte in stanga. Am urcat de doua ori, prima data pe o ceata densa, cu vizibilitate de probabil mai putin de 10m. De fiecare data coborarile au fost geniale, prin zapada neatinsa, care de multe ori imi depasea inaltimea genunchilor.

Aspen Mountain
E chiar in centrul orasului. Un munte nespectaculos dar cu o varietate larga de partii, preferata mea fiind una cu moguli care porneste din varf si se termina aproape de baza telegondolei. M-a zgaltait atat de tare incat am facut febra musculara in jurul gatului.

Pot sa spun ca acum schiez ceva mai bine, am mai multa incredere, reflexe mai rapide si picioare mai puternice. O parte din toate astea o sa dispara pana la iarna. Peste o ora plec spre Denver iar de acolo la NY, inapoi la realitate.

Actualizare: Poze, poze.