Transilvania, CA

La finalul unui sezon de schi saracut, un vant din nord a impins niste nori imbuibati cu zapada mutandu-i din zona marilor lacuri pana deasupra Vermont-ului. La Sugarbush a nins pret de un metru si jumatate. Si totusi, o zi care se anunta perfecta a devenit demonstratia unui corolar la una din legile lui Murphy. Soare, senin, -2 Celsius, vant aproape inexistent, zapada pufoasa, uscata.

Maine e cursa anuala a clubului meu de schi asa ca azi ne-am antrenat pe partia de slalom cu doi instructori. Ne-au filmat, ne-au analizat greselile, fundurile prea lasate pe spate, miscarile amatoresti inutile. Totul se desfasura in perfecta armonie cand, pe la unu, a cazut curentul. In toata valea. Telescaunele s-au oprit. Cei suspendati au fost adusi la sol cu motoare diesel de rezerva. Asteptand sa vina curentul, toti am luat la atac cabanele. Dar nici ele nu aveau curent, bucatariile nu functionau, se anunta putina foamete. Administratia s-a miscat repede, ne-au hranit cu gustari neperisabile, gratuit, ne-au anuntat ca legitimatiile pentru cablu vor fi valabile pentru inca o zi.

Intre timp curentul s-a intors, dar am pierdut juma’ de zi de schi si pun pariu ca maine va fi extrem de frig iar telescaunele vor fi oprite din cauza vantului.