Titlul e cam pompos, recunosc. Asadar am schiat pentru prima data pe partii care au fost folosite pentru a impartii medalii olimpice.

dscn0002_400

Muntele cu pricina este cu adevarat spectaculos. Diferenta de altitudine se simte, partiile sunt lungi, ajungi la baza muntelui gafaind din greu, chiar transpiri la -20 de grade. Am reusit sa-mi inving letargia din zilele premergatoare excursiei si am gustat din plin experienta. Zapada a fost perfecta, cozile au fost inexistente si noile mele schiuri au mers struna. Eram putin ingrijorat pentru ca pentru prima data mi-am luat o pereche din categoria “avansati”. Mult mai grele decat cu ce eram eu obisnuit, ma gandeam ca vor fi si mai greu de manevrat. Nu imi dau seama daca lipsa ghetii si calitatea de exceptie a zapezii au jucat un rol, dar nu m-am simtit niciodata atat de stapan pe situatie. Nu tu vibratii, nu tu canturi care sa prinda zapada aiurea. Un lucru care mi-a dat insa de furca a fost frigul. Viitoare mea pereche de clapari va avea cu siguranta sistem de incalzire.

dscn0022_400

In ciuda faptului ca Lake Placid a gazduit jocuri olimpice de doua ori, in 1932 si 1980, zona parca ascunde acest lucru. Este interesant de studiat cum un orasel din creierul muntilor Adirondack s-a transformat din centrul de atractie numarul unu (cel putin pentru o luna) in zona anonima care este astazi. Voi incerca sa ma documentez data viitoare. Am facut cateva poze, nu multe ca era prea frig pentru a scoate mana din manusa si aparatul din buzunar.